Stând relaxat pe fotoliul său din piele, bunicul se gândește la treburile ce are să le facă în zilele ce urmează. La lumina lumânării, în camera întunecoasă, nu se aude niciun zgomot. Deodată pe bunic îl prinde, așa, o neliniște nebănuită apărută din senin. Mai este cineva în încăperea întunecată din vechea casă țărănească... Bătrânul începe să transpire de spaimă auzind voci împrejurul său. Dă să aprindă lumina electrică, dar vai! Lumina lumânării s-a stins...Încremenește. De frică să nu fie înhățat nu scoate niciun sunet.
Se trezește...
