Viata nu a fost niciodata mai stranie, de ce ne-am mira de asta? De ce as spune asta? Pentru cine a zis ,, ce dai, aia primesti'' a zis-o bine. Vecinul meu, Nica Popelescu mai altaieri lua de pe strazi o fetita abandonata, de varsta de 3-4 anisori, cu ochi mari si albastri, cu fata uscata si buzele crapate, cu parul tinut intr-un burete de par, probabil gasit, si cu o privire aparte ce nu te facea sa o uiti. Zilele trecura, iar Nica o luase pe feita la el in grija, anii treceau si fetita creste crestea, devenise o domnisoara in toata regula si isi pastrase splendoare, ochii ei albastrii, fata cristalina, inocenta din privire..avea acum 18ani si trebuie sa inceapa sa mearga pe propriul ei drum. Isi croise o cariera, in vestimentatie, avea propriul ei magazin unde creea haine, pentru cei cu dare de mana si cei saraci, carora le dadea gratis. Lui mos Nica, femeia aceea i-a oferit tot ce si-a dorit. Cand a crescut, s-a casatorit si, la randul sau, a luat de pe strada copii ofani si i-a crescut.
