Mergeam , mergeam pe linga o multime de copaci pe intunericul noptii cu sufletul plin de dragoste . Era noapte , cerul era plin cu stele aurii ce inveleau copacii cu luciul lor . simteam ca ceva miraculos a urmeaza cu nerabdare de a ma intoarce sa vad cee , era doar drumul si amintirile . se vedea o luna plin in departare cu niste ochi lacrimati si obositi de a alerga dupa soarele auriu . eram intro mantie de nedescris in mijlocul padurii , o mantie uluitoare . dar deodata simt un cutremur , deschid ochii si vad realitatea .
