E ora amiezii. Stau in gradina si privesc indelung bolta azurie. Deodata ,pe marea cea albastra a cerului isi face aparitia un nor cenusiu , ce se modeleaza in forme ciudate. Inchid ochii si ,cufundat in visare, vad uriasul diform apropiindu-se. Se mareste , se mareste , muscand tot mai mult din seninul cerului . Uriasul inghite azurul, apoi se frange intr-o multime de pucaturi reci de apa. Cu ultima lui suflare isi imprastie apa peste intregul pamant. - Bine ati venitdin imparatia cerului ! Va multumesc pentru darurile aduse! zise pamantul.-Am venit sa facem botezul semintelor de grau, spusera bucuroase picaturile de apa . Dorim sa aveti la primavara campuri inverzite, iar culturile sa cresca sub binecuvantarea noastra. - O sa va rasplatesc pentru darnicia voastra . Vreau sa redeveniticeea ce-ati fost. Eu va ofer stropi de apa din sudoarea vietuitoarelor, din roua florilor si din suflarea calda a marilor albastre. Vantul si razele de soare or sa va ridice la inaltimea de unde ati pornit. Va astept din nou, sa-mi potoliti setea de apa proaspata. - Ideea este minunata. Vom pastra o legatura vesnica, spusera multimea picaturilor de ploaie. Deschid ochii. De sus, ploaia deasa si maruntaincepe sa curga . Intru repede in csa, cu gandul la minunea picaturilor de ploaie. Sper ca te-am ajutat!!!!!!
