Mama caprioara statea alaturi de puiul ei pe muschiul gros.Il dezmierda pentru ultima oara,deoarece vremea intarcatului venise de mult.
Nevrand sa-si lase puiul intr-un loc periculos,porneste hotarata spre tancurile de stanca,caci doar acolo il stia in siguranta.
In sfarsit,au ajuns la un luminis.In timp ce iedul o ia inainte,caprioara e tulburata de o presimtire neagra.A zarit 2 ochi sticlosi,ce erau sigur ai unui lup. Atunci,ca o adevarata mama sare in mijlocul luminisului,pentru a fi vazuta de lup,iar in acest timp puiul sau sa poata fugi.
Vazand prada mai mare,se repede la ea si o sfasie flamand. Capul blandei fapturi ramane cu fata la fiinta caruia i-a dat viata si o priveste,in ultimele sale clipe, pierzandu-se prin padure.
P.S. Povestea e foarte trista:((
