Este dimineata. Deschid ochii, privind pe sub gene razele soarelui palid ce se strecoara in camera, umpland-o de lumina. Dar dintr-o data, un zgomot ciudat din bucatarie ma trezeste brusc la realitate. Merg tiptil tiptil, in final apasand timid pe clanta. Deschid usa. Dar ce sa vezi! Vad un necuvantator cafeniu, cu ochi sticlosi, botic negru si urechi jucause incercand sa deschida dulapul in care se afla mierea. Mi s-a taiat respiratia si ,nefacand niciun zgomot, din fericire nu m-a observat. Ramanand absorbita de imprejurarea neobisnuita in care ma aflam, nu am observat-o pe mama/sora mea cum a venit din spate si a inceput sa rada copios. Eram nedumerita. In final, mi-a explicat ca era doar o gluma de intai aprilie si apropiindu-se de aparentul urs, i-a tras costumul brun de pe el, observand astfel ca era defapt cainele nostru.
