Stătea odată Apolodor și tînjea după Labrador. Ce mult ii lipsea acel ținut! Și frații săi lăsați acolo mai demult! Dar in timp ce stătea și plângea, s-a auzit o voce care zicea asa: Vino acasă, drag Apolodor!
Și însuflețit de această voce, s-a pornit Apolodor și a străbătut oceane, a urcat pe munți, a coborât și în vale, a trecut râuri, a mers și-n deșert. Și când a ajuns la Oceanul Arctic, în ținutul Labrador, frații lui l-au întâmpinat, l-au pupat și l-au îmbrățișat. Și mare a fost bucuria, de a ajuns vestea până în România, că s-a întors în Labrador, scumpul lor frate Apolodor.
