Când somnul dulce a lui Nica era din ce în ce mai plăcut pupăză graii cuvintele dimineții. Spre nămiaz vinerea Nica deranjat de pupăză voii sai pună capăt pupezi așa se duse el la tei si baga mana încetișor si prinse pupăză si o pune în pod . O ținse ascunsa iar diminuată greu le mai iera oamenilor din sat fărâ ie Nica dus la piața să o vândă până la urmă duse pupăză înapoi la cuibsorul ei ca să trezească oameni harnici diminiata când răsare soarele cu dinți.
