Sensul denotativ reuneşte elementele semantice non-subiective, identificabile în afară de context. Denotaţia reprezintă clasa tuturor referenţilor posibili (masa: „obiect cu patru picioare, cu o suprafaţă plană, cu o anumită destinaţie").
Sensul conotativ reprezintă sensurile secundare şi figurate ale semnificatului unui cuvânt. Toate tipurile de conotaţii au în comun faptul că se delimitează de denotaţie şi depind de context.
Tipuri de conotatii :
1) sensuri reprezentând diferite atribute, cărora li se acordă o importantă mai mare. Faţă de denotaţia cuvântului leu „animal de un anumit tip, cu anumite caracteristici", se detaşează atributul „caracteristici excepţionale" („curaj, nobleţe, putere"): „Ion se luptă ca un leu"
2) sensuri asociate emotiv sau afectiv denotaţiei: „doliu" pentru culoarea neagră;„tinereţe, putere" pentru culoarea verde.
3) sensuri secundare fixate în contexte lingvistice: „ora mesei" sau „am luat masa în oraş", (pentru că pe masă se mănâncă, se ajunge la sensul „mâncare").
Sper ca te-am ajutat :)
