Frunza verde magheran,
Voinicel mehedintean,

Sunt nascut pe frunzi de fag

Ca sa fiu la lume drag

Si-s scaldat de mic in Olt

Sa ma fac viteaz de tot

Si-s frecat cu busuioc

Sa am zile cu noroc.

Dupa ce am mai crescut

Din ochi maica m-a pierdut

C-am fugit de la parinti

Tot in munti, la Mehedinti.

Apoi m-am lasat in vale

Cu trei randuri de pistoale

S-am ajuns un voinicel

Cu inima de otel.

Aoleo! ce foc de dor!

Veni-va badea Tudor[1]

Sa mai stranga din paduri

Cete mandre de panduri

Ca s-alunge de la noi

Si pe greci si pe ciocoi.

Frunza verde paducel,

Cine-a merge dupa el?

Un soiman mehedintel

Care stie sa chiteasca,

Randunica s-o loveasca,

Si mai stie de calare

Sa se lupte-n fuga mare,

Si mai stie sa inoate

Vaslind Dunarea din coate.

Aoleo! ma arde focul

Ca sa-mi cerc si eu norocul,

Aoleo! de rau, de bine

Tipa sufletul in mine!

Sa descriem portretul haiducului. E pentru maine!