Dau coronita celui care raspunde
Scrie un text de 10 – 15 rânduri, în care să-ţi motivezi opinia despre răspunsul dat de elev
(personaj în fragmentul de mai jos), la întrebările profesorului.

În compunerea ta trebuie:
-să formulezi clar opinia, motivând-o și exemplificând-o;
-să ai o structură specifică tipului de text cerut;
-să respecți limitele de spațiu indicate.

În decursul povestirii se strecuraseră câteva cuvinte neobişnuite pe vremea aceea, adică
acum peste o jumătate de secol, pentru un elev de clasa a II-a secundară*. Repet, pe vremea aceea, pentru că cei de azi [...] au un vocabular cu mult superior al unui elev de clasa a II-a din 1920!
Astfel, am întâlnit cuvinte ca: monotonia* pădurilor, arbori gigantici, aspectul... şi altele, la care [profesorul] mă oprea şi-mi cerea să le explic...
Dar, după ce terminai de explicat nu mai ştiu ce cuvânt anume, el mă întrebă rar şi apăsat, cum obişnuia să vorbească:
― Ei, ce crezi tu?... este bine să întrebuinţăm cuvinte ca acelea pe care le-am citit şi le-am explicat, cuvinte nu prea înţelese de toţi, când avem cuvinte curat româneşti, care pot fi foarte bine puse în locul acestora? Nu era mai frumos şi mai limpede să se spună „înfăţişare”, în loc de „aspect”? ...sau „arbori uriaşi”, în loc de „gigantici?” ...ă?
― Ba da, domnule profesor, răspunsei eu, fericit că mi se dă prilejul să stau ceva mai mult de vorbă asupra acestui interesant subiect [...]. Şi mai cu seamă nu este bine şi nici frumos să întrebuinţăm în vorbire cuvinte franţuzeşti în loc de româneşti, cum au obiceiul unele cocoane din ziua de azi!
― Ei, făcu el amuzat*, asta cam aşa e!
(Grigore Băjenaru, Cişmigiu &