Stiu ca nu este bine sa ranim oamenii,însă cu toții o facem.Cu toții aruncam vorbe urate,uneori decurgem și la fapte,ceea ce nu este tocmai bine.Țin minte cum i-am aruncat vorbe urate celei mai bune prietene,desigur recunosc,am ranit o foarte tare,toate acestea la nervi,apoi am pierdut-o,greu recastigandu-i prietenia.Am ranit pe cineva prin fapte,tot la nervi,pe fratele meu care încerca să mă ajute intr-un mod nu tocmai placut mie,i-am dat o palma și l-am bruscat.Fiecare om face greșeli și ajungem sa le regretam după aceea.Uneori ma mai cert cu mama incercandu-i sa-i explic ceva,ma urăsc uneori pentru acest lucru,și știu ca fără ea eu nu as putea duce o viata normala.Sunt constienta ca o doare,și ca o pot pierde imediat,apoi regretand vorbele spuse tot la nervi.
nu știu, nu mai am imaginație, mai baga tu ceva rânduri.
