Versurile de mai sus simbolizează esenţa fiinţei eului liric. În primul vers, ,,Frumoasă eşti pădurea mea”, prin adjectivul calificativ ,,frumoasă” eul liric ne dezvăluie admiraţia faţă de pădure, iar prin pronumele posesiv ,,mea”, apartenenţa lui de pădure. Iar din al doilea vers, ,,Şi singură ca mine”, putem înţelege că poetul este o fiinţă solitară .
Sper ca te-am ajutat!
