Am mers intr-o zi la gara pentru a imi cumpara un bilet de tren. Urma sa merg la bunicii mei care stateau la Bucuresti. Am ajuns la casierita, iar aceasta trebuia sa completeze biletul pentru a putea sa mi-l dea. M-a intrebat:
-Unde vrei sa mergi?
-Vreau sa merg la Bucuresti.
-Spune numele.
-Ionut.
-Si prenumele?
De ce mi-ar cere un pronume. Era un geam destul de gros intre noi asa ca m-am hotara sa ma intreb o data ca sa fiu sigur.
-Pronume?
-Da, prenume. raspunde casierita putin confuza,
-Voi.
-Excelent. si mi-a inmanat biletul.
Mergeam spre casa mandru ca reusisem sa imi cumpar fara ajutorul parintilor un bilet de tren. Dupa ce am ajuns i l-am dat mamei. Ea m-a intrebat:
-De ce scrie ca te cheama Ionel Voi si nu Ionel Popescu?
-Pai acea femeie mi-a cerut un pronume, iar eu i-am spus. Probabil ca a incurcat randurile.
-Ionel, acolo scria prenume.
-Aaaa.
Si asa a trebuit sa ma intorc inapoi ca sa mi se refaca biletul
