In ciuda bogatei palete descriptive, poezia nu este un pastel in genul acelora create de Vasile Alecsandri. Eminescu nu surprinde elementele naturii pentru a ne infatisa un tablou al ei, ci pentru a incadra si a sublinia intensitatea sentimentului de dragoste.Intaia strofa si a doua deschid perspectiva, iar primele trei versuri din strofa a patra o inchid. Ultimul vers din prima strofa introduce prezenta iubitei: „Sub un salcam, draga, m-astepti tu pe mine”, iar ultimul din strofa a patra introduce prezenta indragostitului: „Sufletul meu arde-n iubire ca para”. Acest vers declarativ are un dublu rol: inchide perspectiva panoramica asupra naturii si marcheaza trecerea la poezia de dragoste propriu-zisa.
