Poezia Lacul, publicata la 1 septembrie 1876, in revista Convorbiri literare este una dintre cele mai valoroase opere lirice eminesciene,
Caracterul ei liric este dovedit mai intai de exprimare directa, nemijlocita, a sentimentelor de dragoste, de admiratie ale poetului fata de fiinta iubita. Totodata, este prezent eul liric, dovada fiind formele verbale si pronominale de pers 1 singular si pluralul : "eu" , "trec" , " astept" , etc.
Pe de alta parte, poezia se caracterizeaza printr-o accentuata nota subiectiva, deoarece poetul isi destainuie emotia puternica determinata de asteptarea fiintei iubite in cadrul de basm al lacului. Trairile interioare - asteptarea, singuratatea, suferinta- sunt surprinse in diferite momente, incepand cu prezenta solitara langa "lacul cel albastru ", continuand cu visul de iubire al poetului si terminand cu durerea sfasietoare, cu tristetea coplesitoare determinate de lipsa fiintei iubite : "dar nu vine.. singuratic/ in zadar suspin si sufar/langa lacul cel albastru/incarcat cu flori de nufar."
