Un univers infinit unde se nasc si mor fericiri, izvoresc rauri de lacrimi, se-mprastie si se aduna dunele de nisip ale nesigurantei.
Cand soarele mangaietor al sperantei pare ca se stinge, umbla la ochi singuratatea, lovindus-se de pilonii fericirii, ca apoi, rania si obosita sa-ti spele ranile in apele iubirii, acolo unde orice tanguire si singuratate se desteapta.
Doar in fata iubirii singuratatea lasa mainile jos si ingenuncheaza.Dar tu ai avut curas sa-ti ingenunchezi singuratatea vreodata? sau (Intre ghilimele) Si tu esti singur ?