Sunt un leu
Sunt un leu
Ce-și devorează propriile măruntaie.
Foamea încet mi se stinge,
Soarele mi se prelinge
Din ai mei ochi galbeni, moi,
Tot mai distanțați de voi.
Sunt un leu
Ce haina-și frânge
De pe inima turbată,
Oare o să vin vreodată
Să vă prind în gheara toată,
Să-nțelegeți c-a fi mare
Trebuie întâi îndurare?
Sunt un leu
Cu coamă lungă
Dar cu răgetul sfârșit,
Venele mi-au amorțit.
Umbre negre se-ncovoaie
Peste ochii-mi galbeni, moi,
Îmi mănânc din măruntaie
Privind galeș către voi.
