Poezia "Viscolul" de Vasile Alecsandri, este un pastel, unde poetul își exprima in mod direct gândurile, emoțiile si surprinderea unui tablou de natura.
Prima strofa punând in valoare puterea viscolului prin "crivatul de miazanoapte" , care are puterea de a ridica zăpadă de pe intunsul(câmpie) tarii pana " in înaltul cerului" .
Sentimentele care se desprind după lectura acestor versuri sunt de tema, emoție, neliniște. Predominanta fiind imaginea vizuala-cromatica a zapezii, dar si imaginea auditiva sugerata de șuierul viscolului care "vâjâie prin vijelie".
Strofa a doua sugerează agitatia pe care o produce viscolul in lumea animala (lupi, corbi) si cea vegetala (răchițile).
Atmosfera care se desprinde din aceste versuri este aceea de agitatie, nesiguranță, neputinta, in fata naturii, toate acestea fiind sugerate de verbele " alergând, urlând, tremurând, indoindi-se si lovindu-se de pamant". Cromatica tabloului este de alb-negru, data de lupii suri ,corbii si răchițile.
Strofa a treia atrage prin vacarmul miilor de glasuri înspăimântate. Intrag pamantul sugerat de enumerația: codrii, sate, da glas prin" zbierat, regret, tipat, vaiet" - enumeratie care motivează spaimă, teama si neliniștea miilor de viețuitoare expuse de pericolul mortii.
Ultima stofa aduce linistea ,siguranță si căldură unei case primitoare ,așa încât călătorul rătăcit într-un asemenea moment sa se poată declara pe deplin fericit.
Idea poetica este ca in ciuda oricaror întâmplări ale naturii ,speranță omului nu moare niciodata, acesta luminând etern omul rătăcitor prin timpuri si vremi.
Sper ca te - am ajutat!
