Comentează, în 60 – 100 de cuvinte, secvența: Mi se părea deodată straniu și nebunesc că lumea poate trăi cu această amăgire, că oamenii găsesc simplă și firească puterea acestui petec de hârtie, pe care îl puteam rupe mărunt și-l puteam aprinde cu flacăra chibritului, și-l puteam desființa într-o clipită … Fiindcă nu aveam asta, suferisem; fiindcă le aveam, în sfârșit, eram să fiu mai fericit și mai bun, și mai om? …