Osandirea aproapelui este o patima care daca o folosim emitem dezechilibre (pacate). Universul este perfect, haosul este o ordine superioara pe care o intelegem mai tarziu ( nu acum). Osandind recunoastem ( consolidam) o idee falsa < cum ca, creatia este lipsita de perfectiune, armonie si dumnezeire> si numai cel ce osandeste este perfect.
Se incalca un principiu vechi< nu te ridica pe tine coborand pe ceilalti>. Iarta pe aproapele de 70 de ori cate 7. Daca nu-l iert cad in capcana (in ispita), daca eu iert greselile aproapelui Dumnezeu imi iarta pacatele facute fata de El (de Creator). Si am o cruce mai mica de dus, altfel am o cruce mai mare. Daca judec si osandesc in concluzie eu nu ma consider pacatos ceea ce este fals. ^ Eu nu merit o lipsa asa de respect eu fiind drept^ alt gand fals care daca il intretin ma ajuta sa osandesc. "Decat sa scoti paiul din ochiul altuia, mai bine scoate barna din ochiul tau" evanghelia lui Matei cap. 7 aliniatul 3.
