Într.o zi,pe la sfârșitul lui iulie ma plimbam pe marginea mării. La un moment dat valurile marii purtau cu ele o lampă la fel ca a lui Aladin. Firea mea curioasa a așteptat pana lampa a ajuns la mal si a frecat lampa până un duh magic a ieșit din ea,speriata am încercat sa fug,dar am rămas pe loc.Duhul mi.a îndeplinit o dorință precum cea a cititul minților ,el prevenindu.ma ca voi avea dor o zi la dispozitie mi.am făcut de cap prin tot orașul citind fiecare gând pe care il auzeam.
In momentul acela am realizat ca toți oamenii gândesc la fel oarecum chiar daca totul se petrecea in diferite momente ale vieții de acum in colo am început sa vad lumea cu alti ochi ...
