Dovleacu si vita
Intr-o zi frumoasa de vara,eu si verisoara mea mai mica am iesit la o plimbare prin livada bunicilor.
Livada era o adevarata frumusete...copacii ingreunati cu fructe;legumele coapte,gata de cules,dar pe noi doua cel mai mult ne-au atras dovleacu si vita.Cele doua erau destul de apropiata,ziceai ca sunt fiinte vii.Vita de vie si-a intins rugii pe dovleacul auriu..parca,parca din povesti.Cele doua roditoare ne erau asa dragi incat am dat fuga la bunica,spunandu-i ce frumos le-am gasit impreunate.
A doua zi am revenit din nou la bunici.Fuga,fuga in gradina la cei doi iubiti,cum ne placea noua sa spunem,cand observasem ca dovleacul disparuse.Aceasta primejdie ne-a lovit brusc..ne stiind ce sa intamplat cu el.
Bunica nu avea idee ce se putea fi intamplat cu el,asa ca ne-am decis sa plantam altul,desigur tot langa prietenul ei de o viata,vita de vie.
Nu prea am imaginatie,sper ca te-am ajutat cat de cat :( .. :* Placerea a fost de partea mea!
