Privesc spre cerul inalt si observ cum ploaia a venit ca o vijelie...a venit pe neprins de veste insa eu ma bucur caci eu iubesc sa privesc ploaia.Ma simt in liniste si pace de parca imi alina sufletul.........stropii stralucesc ca niste diamante care cad din cerul de un albastru nesfirsit care contureaza orizontul plin de imaginatie si vise....ploaia ca o zina cu parul lung de apa isi arata puterile marete si frumoasa sa maretie pe culori imbinate si de tainica iubire fata de natura in timp ce ramin uimita de cintecul vesel al stropilor care cad unul cite unul incet si fin.Ploaia parca a incetat iar cerul s-a luminat usor ,florile scuturindu-si rochitele multicolore iar copacii zgriguliti de ploaie se impleticesc cu frunzele ude sa se incalzeasca iar pe linga ei umbla gizele zapacite cu aripile muiate in timp ce florile si frunzele de iarba zimbesc de o minune nedeslusita.O asa atmosfera nici chiar imaginatia nu o poate crea..sper ca te-am ajutat si bafta..apropo imi dai cel mai bun raspuns?
ms
