Cămila și furnica
Pe langa o cămila uriașă ce mergea încet, purtând pe cocoașă o lădiță,alerga o furnică mică, trăgând un grăunte de 10 ori mai mare decât dânsa.Cămila nu se sătura privind furnica muncitoare și în cele din urmă zise:
-Cu cât te privesc mai mult cu atât te admir mai mult și mă întreb cum de poți căra greutăți atât de mari.Pe mine ma doare spatele cărând o lădiță atât de mică!
Furnica fără a se opri din munca sa,îi spuse:
-Așa e întotdeauna!Tot ce duci pentru alții ți se pare prea mult,prea greu.Tot ce faci, însă, pentru tine faci cu drag,cu multă plăcere și ți se pare ușor, oricât de grea ar fi munca.
Întrebare:Tu pentru cine înveți?
