Era o zi frumoasa insorita si eu m-am gundit sa es la o plimbare in parcul de linga casa.Privind cit de frumos infloresc copacii primavara a inceput a ploua lin si frumos.Aparu si el linga mine spunindu-mi sa ma duc acasa pnt ploaia e rece si pot raci.El atunci mi-a vorbit prima oara de cind invatam intr-o scoala el este cu un an mai mare eu credeam ca va termina scoala va pleca si nu ne vom mai vedea. Eu deatunci iubesc ploaia pentruca el mi-a sps in ziua aia ca ma iubeste.Si ca sa temut sa-mi spuna mai devreme.Eu iubesc locul ala din parc sub plopul unde mi-a recunoscut.Acum mergind de miine si intelegind cit stupizi am fost pentruca nu am putut spune mai devreme.Pentruca dragostea nu are virsta.
