Eram în calsa întai . tocmai ce învatasem semnele de punctuatie . Imi place sa scriu întrebari , exclamatii si cel mai mult îmi placea sa pun virgulite . Însa aveam si un defect :nu suportam punctele. Nu înteleg de ce dar le uram .chiar scriam propozitia gresita numai sa nu pun punct . Dar în acea noapte ,am avut un vis .Se facea ca ma plimbam printr-o poiana minunata cu flori ,cu iarba verde si cu multi ,multi pomi înfloriti . Ma plimbam cu prietenele mele ,semnele de punctuatie cand deodata aparu si punctul am început sa fugim pana am ajuns la marginea unei prapastii foarte abrupte . Semnul întrebarii mia zis sa ma tin de o sfoara ca ma va cobora el încet . Asa am facut ,dar nu am coborat niciun sfert ca el a dat intentionat drumul sforii ,iar singurul care a sarit sa ma prinda a fost tot punctul care se lupta din greu sa ma ridice in timp ce lupta cot la cot cu punctele de suspensie impotriva celorlalte semne de punctuatie . Intr-un sfarsit ajunsa sus ,am luat guma si le-am sters pe semnele cele rele .Apoi ,cand atmosfera s-a linistit , l-am întrebat pe punct ,, daca nu a vtut sa îmi faca rau de ce ma tot alerga ?" ,iar acesta. mi-a raspuns ca a vrut sa ma previna despre prietenii mei prefacuti . Auzind acestea ,mi-am cerut scuze pentru ignoranta si neîncredere si ne-am îmbratisat cu totii . Într-un final m-am trezit si mi-am facut tema cu mai mare dragul de a pune punctul acolo unde trebuia
