Daca as fi o pasare....as zbura.Nu m-as opri nici cand picuri grei ar cadea pe aripile mele,nici cand fulgere m-ar urmari,sau cand vantul m-ar impinge,nici cand soarele m-ar arde,sau cand norii grei m-ar acoperi.As zbura de dimineata pana seara in inaltul cerului, iar noaptea as cobori incet,savurand tacerea. Nu mi-as urma suratele,nici parintii, nici copiii, as fi libera si singura. Si singuratea mea imi va umple dorul si dorinta de a face altceva. As vizita in fiecare zi alt loc, as admira bogatiile naturii si as contempla minunatiile realizate de oameni.
Daca intr-o zi cineva m-ar inchide intr-o colivie, as suferi. Nu m-as mai hrani si inima mi s-ar rupe in bucatele. Agonia m-ar omori incet incet si intr-un final n-ar mai ramane nimic.
Dar daca m-as naste intr-o colivie si dupa ani de zile poarta mi-ar fi deschisa as ramane pe loc.Mi-ar fi frica sa fac un pas fara ajutor.As avea nevoie de un imbold.Emotiile m-ar coplesi chiar daca neincrezatoare as aspira la cunoasterea necunoscutului....Si uite ca am fost aruncata in libertate. Din primul moment in care am gustat gustul libertatii viata mea a inceput.Pana in acel moment n-am trait,am avut impresia ca traiesc. Si am devenit o pasare care zboara tot mai sus,mai cade,se ridica,se mai loveste, se impiedica dar intr-un final isi ia zborul. O pasare pe care n-o mai leaga nimeni, pe care o gasesti dar n-o mai aduci inapoi in colivie. Uneori are tentative...vine sta putin,revine la starea primordiala si apoi zboara iarasi. Cu o viteza nemaintalnita, cu o dorinta arzatoare de a scapa. In colivie se imbolnaveste. Moare
