Gara parea o scufita (rosie) uitata printre castani.Era o fetita cu ochii (albastri),buzele (rosii) ca trandafirul si era (frumoasa).Gara avea doar mama si bunica ei ii aduse o mantie,chiar de ziua ei.Bunica ei era foarte (bolnava).Gara s-a gandit sa ii aduca ceva de mancare.Bunica ei s-a bucurat mult de tot.Si i-a zis:
-Draga Gara,eu in curand o sa mor si nu o sa ma fiu!
-Bunico, nu spune asa!
-Si o sa iti las tie si mamei tale averea mea.
-Nu o sa mori bunico!
Dupa 3 zile,bunica ei a murit.....
Gara se duse la mormatul bunicii ei si i-a adus doua lalele,cu mama ei.Gara se face (mare) si devine foarte (sufletista) si (generoasa).Acum este mare,are 20 de ani.Nu mai este fetita de 9 ani.Si mereu cand dadea ceva la cineva sau punea suflet isi amintea de bunica sa.Si asa Gara a facut un copil frumos ca ea,la 25 de ani si sufletist ca ea si asa s-a sfarsit povestea noastra.Sper ca te-am ajutat.
