De zici si mii de ani incoace luceste-n singuratatea sa,Luceafarul.Atit de falnic si maret,atit de singur si fermecator.In fiecare seara apare neobosit pe acelasi loc si straluceste cu aceeasi maretie.Ma farmeca de fiecare data cind il privesc,simt o liniste,un val de magie si farmec.Si atit de viu s-aprinde el in fiecare seara de parca-ar da intreaga sa vapae spre umbra pamintului pentru a-mi lumina fereastra si gindurile.De parca er vrea sa-mi spuna dormi linistit si cit mai dulce eu iti veghez somnul,si te urmares in vis.
