Înspre vremea prânzului a început sa ningă. Ningea cu fulgi mari și leneși, iar pana către seară,toate casele se aflau sub gramada de nea. Aceasta este prietenul cel mai bun al copiilor. Au scos săniuțele și au făcut o zarva mare. Noaptea le-a stricat planurile. A doua zi dimineață, au pornit sa facă un om de zăpadă. Au făcut unul din cei cum nu s-a mai văzut. Ochii i-au făcut din tăciuni negrii, dint-o perie veche i-au făcut sprâncenele, pentru dinți au folosit câteva semințe de dovleac. Dintr-un morcov și sfecla roșie i-au făcut un nas galben, intre doi obraji ca para focului. Pe cap i-au pud o căciulă veche din pod. I-a găsit Moș Vuia,cu iedutul Botic. El alerga pe lângă omulețul de zăpadă. Un stol de pițigoi și câțiva sticleți au dat navala peste ei Au ciugulit din morcov, iar ceilalți i-au urmărit. Au nevoie de mâncare și adăpost, iar lui Moș Vuia îi vor da semințe pentru pasarelele din pădure.
