În acel ținut fermecat trăia o fată încântătoare cu părul roșcat , cu zîmbetul blând ca a unei zînei din poveşti , cu ochii albaştri vrăjiți şi cu o floare albă de crin în părul său moale . Era o zînă ce pășea uşor pe covorul verde şi moale din împărăția florilor colorate . Tot ce simțea acum era tristețea ,suferința şi remușcarea , deoarece a distrus dorința unui biet copil ce pur şi simplu a vrut să-şi reîntoarcă părinții înapoi . Însă chiar şi ea care putea să îndeplinească cele mai mărețe dorințe nu putea să reînvie pe acei morți . Deodată în ochii săi sclipi o luminiță de bucurie . Zîna alergă în graba mare spre locul unde s-a despărțit de copil . Era noapte şi întuneric în jur . Pe cer într-o clipă au început să cadă stele pe care era zugrăvit chipul părinților acelui copil orfan . În mîna sa căzu o stea lucitoare pe care scria :,, Noi îți suntem mereu alături " . Copilul zîmbi şi păstră steaua ca talisman pe vecie , iar zîna se bucură că putu să ajute unei mici ființe fără părinți .
