1) Ca să fumeze,¹/ într-o zi rupse un smoc de frunze de iederă din rugul²/ care îmbrăca faţa casei,³/ le fărîmă între degete⁴/ şi-şi umplu luleaua./
Propoziţia (3) - "care îmbrăca faţa casei"-subordonată atributivă (explică elementul " rugul" din propoziţia principala (2)
2) Bărbaţii au tăbărît cu sapele şi cu tîrnăcoapele¹/ să spargă movilele de pămînt²/ care astupau intrarea în şanţuri.³/
Propoziţia (3) este atributiva, deoarece este prezent mijlocul de legătura "care" şi explică elementul "movilele" din propoziţia circumstantiala de scop (2)
3) Femeile n-au coborît,¹/ se îngrămădiseră sub un oţetar²/ şi ţineau copiii lîngă ele,³/ fiindcă valurile puteau⁴/ să-i tragă în vîltoarea lor, 5/ din care nu mai e scăpare. 6/
Propozitia (6) e atributivă, căci este prezent mijlocul de legătura "din care" şi explică elementul "vîltoarea" din completiva directă (5)
4) Cînd dădu peste moşul¹/ ce întindea cîrlige,²/ se făcu foc de supărare³/ şi începu⁴/ să ţipe la el / să le ia de acolo, /să nu sperie peştele din prima zi./
Propoziţia (2) este atributivă, căci este prezent mijlocul de legătura "ce", şi explică elementul "moşul" din propoziţia circumstantiala de timp (1)
