noasterea limbii ne ingaduie sa distingem rolul Africii si cel al Asiei in structura acestui popor . Dupa toate probabilitatile ,peste un substrat african s-a impus un vast aport semitic ; limba egipteana are o sintaxa semitica ,analoga limbilor asiro-babiloniana , canaaneana , aramaica ( limbi moarte ) , araba sau ebraica ( limbi vii ) . Aceeasi lipsa a vocalelor in limba scrisa ,aceeasi insiruire de consoane ,aceeasi nederminare in timp ,indeosebi in cazul verbelor .Vocabularul este , in mare parte , de origine semitica ,putand fi identificate peste trei sute de radacini comune cu diverse limbi ale acestui grup ,dar el contine si cuvinte din fondul african : cam o suta de radacini sunt comune cu acelea ale limbilor din grupul libiano-berber si se constata totodata unele inrudiri cu limbile din sud , galla sau somali. Gandirea vechiului Egipt este turnata insa intr-un “tipar” semit.
