Hidronimul coboară la un termen (variativ est-indoeuropean târziu) raut cu înțelesul de „rîu”. Numele Răut este moștenit de românofoni din substratul daco-getic fără vreo filieră slavă (cuvântul slav revet’ în tratarea provenienței Răutului ține de domeniul fanteziei) chiar dacă ar fi cazul să presupunem și să admitem că daco-geții ar fi însușit termenul raut din graiurile sarmanților, pătrunși efectiv în Moldova după înfrângerea dacilor de către romani în anii 105–106.